Crisula Ștefănescu- Un portret George Ciorănescu

       A vorbi despre George Ciorănescu înseamnă a ne referi la cărturarul, la poetul, la gazetarul, la omul  și la animatorul cultural, care timp de peste o jumătate de veac a scris în limba și cu simțirea noastră a românilor de pretutindeni. George Ciorănescu aparține acelei generații pe care războiul și situația de după război au obligat-o să contribuie la propășirea nației nu din interiorul țării, ci din afara ei, dar de unde a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a ajuta spiritul românesc în tentativa de pătrundere în universalitate. George Ciorănescu a desfășurat o intensă activitate de animator cultural, fiind pentru o perioadă secretar general al Fundației Regale Universitare Carol I din Paris și, după aceea, co-fondator al asociației culturale Apoziția din München. Întruchipare fericită a omeniei românești, a ținut întotdeauna deschisă ușa casei sale atât oamenilor de cultură din exil, cât și celor din țară, în trecere prin occident.

   Ceea ce surprinde și caracterizează poezia lui George Ciorănescu este, în primul rând, noutatea limbajului folosit, în care noțiuni și concepte ale științelor de vârf ca astrofizica și biologia, văzută dintr-o perspectivă matematizantă, se armonizează perfect cu limbajul poetic tradițional. Rezultatul este o îmbogățire necesară a vocabularului poetic, receptată proape spontan de omul contemporan. Este o lume uimitoare în care atomii se sărută și iubirea se revarsă inundând până și ultimele particule ale lumii și anti-lumii.

   George Ciorănescu nu scrie poeme, ci cicluri poetice care cresc organic și ajung până la expunerea unui crez coerent. Cu toate acestea,  fiecare strofă, fiecare vers, poate trăi o viață independentă. Poezia sa corespunde unei viziuni proprii asupra unui paradis nesatisfăcător, ce poate fi totuși ameliorat pentru a adăposti iubirea poetului, iubirea fiind una din temele predilecte ale lui George Ciorănescu.  Chiar și în cazul antologiei Mai aproape de îngeri, poetul selectează acele poeme unde iubirea este un eventual răspuns la întrebările vieții, dar și o poisibilitate de transgresare a morții.

   (Fragment dintr-un articol publicat în Tribuna nr. 15, 12. 04. 1990)

Crez vechi

E mincinoasă martură pictura

n'a fost nicicând un adjectiv Isus,

culorile nu-i pot reda făptura,

cuvintele abdică la nespus.

Ne-ar trebui un magic ochi, triunghi

deschis spre fabuloasa răstignire,

ca pironită pe retină, junghi,

să-i înțelegem sensul împlinire.

Ne-ar trebui cristale precum plasma

ca să reflecte'n hore nucleare

cutremurul ce-a frânt catapeteasma

și învierea, taină la hotare.

Crisula Ștefănescu, George Ciorănescu. Foto Andi Ștefănescu

O întâlnire neconsemnată: Augustin Buzura - Andi Ștefănescu

    Un  volum intitulat „Întâlniri cu Augustin Buzura”, alcătuit și îngrijit de Angela Martin, reunind mărturiile unor personalităţi ale vieții culturale, scriitori, artişti, publicişti din ţară şi străinătate, colaboratori, prieteni şi apropiaţi, care s-au conformat acelei „culturi a întâlnirii”, proprie lui Augustin Buzura, a fost publicat zilele acestea la Institutul Cultural Român. Sunt acolo multe nume… 

   Aș vrea însă să mai semnalez o întâlnire, pe care aș numi-o discretă, aceea dintre Augustin Buzura și soțul meu, Andi Ștefănescu, redactor la Secția de Știri a Europei Libere, cunoscut ascultătorilor sub pseudonimul Horia Costescu. Spun discretă, pentru că nu a fost marcată, dat fiind că Andi s-a arătat mereu de o modestie exagerată. Când Gusti ne-a vizitat în 1988 și 1989, a petrecut multe  zile și ore împreună cu Andi, plimbându-se prin München și împrejurimi. Știu că stăteau de vorbă mult după miezul nopții, discutând îndeosebi politică și ascultând muzică. Mi-aduc aminte că Andi, fericit că reușise să obțină o bandă, i l-a pus pe Dorin Liviu Zaharia, un nume aproape necunoscut în România acelor ani. Amândoi puteau să stea noaptea; Gusti era în vizită, iar Andi lucra în ture, însă eu, care urma să merg a doua zi dis-de-dimineață la radio, îmi puneam perna în cap încercând să adorm. Andi i-a făcut lui Gusti mai multe fotografii și ne-am bucurat să regăsim o fotografie din acei ani mărită ca poster  în biroul lui Gusti de la ICR. 

  Fără a intra în amănunte, Gusti a menționat vizitele la noi. "La Ștefănești în casă am cunoscut sau reîntâlnit o seamă de personalități marcante ale exilului și, tot acolo, mă puneau la curent nu numai cu noutățile politice importante ale momentului...” (Augustin Buzura TEROAREA ILUZIEI Convorbiri cu Crisula Ștefănescu, pg 205)

  

Augustin Buzura și Andi Ștefănescu. Foto: Crisula Ștefănescu

Augustin Buzura, Crisula & Andi Ștefănescu, München, decembrie 1989. Foto Monella Kaplan

                             
După 1990, am devenit și mai apropiați. Gusti ne-a vizitat la München, de Crăciun, cu întreaga familie, așa că petrecerile și întâlnirile la noi s-au ținut lanț.

Andi Ștefănescu, Nicolae Stroescu, Augustin Buzura Foto Crisula Ștefănescu

 

Matei  Chihaia, Viorica Cortez, Ada Buzura. Foto Crisula Ștefănescu

   Monella Kaplan, Babi, Ada & Gusti Buzura, Alexandru & Galatea Ciorănescu, Moussy Chihaia.

 

Monella Kaplan,  Dionisie (Biți) Ghermani, Ada Buzura, Nicolae Stroescu, Gusti & Adrian Buzura 

Foto Andi Ștefănescu

Noi, la rândul nostru, ori de câte ori mergeam în țară, și am fost de multe ori, ne opream și rămâneam câteva zile la Cluj. 

Angela Martin- Întâlniri cu Augustin Buzura. Un catren dedicat de George Ciorănescu lui Gusti.

    Joi, 5 octombrie, la ora 18.30, la sediul Institutului Cultural Român (ICR) va avea loc lansarea volumului „Întâlniri cu Augustin Buzura”, alcătuit și îngrijit de Angela Martin, volum care "reuneşte mărturiile unor personalităţi din mediul academic şi universitar, medici de elită, cercetători, scriitor, artişti, publicişti din ţară şi străinătate, colaboratori, prieteni şi apropiaţi, care s-au conformat acelei „culturi a întâlnirii”, atât de firesc practicată de scriitorul şi gazetarul Augustin Buzura." (Dana Mischie)

http://adevarul.ro/cultura/carti/seara-dedicata-scriitorului-augustin-buzura-institutul-cultural-roman-1_59d3a5f25ab6550cb8c6dc8a/index.html

   Aș vrea să completez lista cu o altă întâlnire, mai puțin cunoscută, dat fiind că ea a avut loc la München înainte de evenimentele din decembrie 1989, și anume întâlnirea dintre Gusti Buzura și scriitorul-gazetar George Ciorănescu, care, împreună cu soția sa, Galatea, l-au și găzduit în casa lor mereu deschisă vizitatorilor din țară sau aiurea.

   Când  George Ciorănescu s-a stins din viață în februarie 1993, pe masa sa de lucru se aflau mai multe poezii care urmau să facă parte dintr-un volum pe care autorul lor îl intitulase CATRENE DISPARATE, ASTRO-POEZII. Volumul avea ca motto: Voi face noi ceruri și un nou pământ și unul din catrene îi era dedicat lui Augustin Buzura.

"Lui Gusti Buzura

 ce a avut tăria credinței și a speranței

Mai mult decât frățește ne-am întâlnit în ceață

Cu gândul nictitropic jind pur spre absolut.

În marea lașitate tu nu ai rămas mut

Dând sens necunoscutei ce se numește viață."

Crisula Stefanescu, Dezrădăcinare din vol. Vraja orei- Zauber der Stunde

DEZRĂDĂCINARE

Fără iubire,

fără țară,

fără mamă,

fără limbă,

fără tată,

fără bunici,

fără trecut,

fără copilărie,

fără casă,

fără prieteni,

fără vecini,

fără dușmani,

fără rădăcini,

fără speranță,

fără tei,

fără dorință de viață.

fără voi toți, dragii mei.

ENTWURZELUNG

Ohne Liebe,

Ohne Land,

Ohne Mutter,

Ohne Sprache,

     Ohne Vater,

Ohne Vorfahren,

Ohne Vergangenheit,

Ohne Kindheit,

Ohne Zuhause,

Ohne Freunde,

Ohne Nachbarn,

Ohne Feinde,

Ohne Wurzeln,

Ohne Hoffnung,

Ohne Linden,

Ohne Lebensfreude,

Ohne Euch allen, meine Lieben.

Übersetzung Monella Kaplan

Tablou în ulei de Gh. FIRICĂ. Foto Crisula Ștefănescu

Andi Ștefănescu în vizită la editura Vremea

Silvia Colfescu și Andi Ștefănescu

                                   Fotografie preluată de pe site-ul editurii VREMEA

Andi Stefanescu

Andi Ștefănescu. Undeva la Palilula, regia Silviu Purcarete.

Eichendorf: Regenbogen -Curcubeu

Foto: Crisula Ștefănescu

Îngrijorare - Besorgnis

Crisula Ștefănescu

  Din volumul Darul Domnului Borges, Ed. BrumaR, 2010

Îngrijorare

Cine își va mai aminti de mine

după ce trupul meu

se va fărâmița ca putregaiul

și sufletul mi se va dizolva

în armonie cu prunii din livadă

cu speranța ca prin ei să învie?

Cine-și va mai aminti de mine,

care am venit în Eichendorf

într-un costum strâns pe trup,

cu părul galben pai,

plină de speranțe și vise,

și voi pleca neștiută într-o zi

și neînsoțită de nici un alai?

Cine-și va mai aminti de mine,

născută aiurea,

într-o altă țară,

într-un alt oraș,

cu nume greu de pronunțat de băștinași?

Besorgnis

Wer wird sich noch an mich erinnern,

nachdem mein Leib

wie Schimmel zerbröckeln

und meine Seele zerschmelzen wird

in Harmonie mit den Pflaumen des Obstgartens

in der Hoffnung, durch sie wieder aufzuerstehen?

Wer wird sich noch an mich erinnert, 

die nach Eichendorf kam 

mit einem engen Anzug auf dem Leib, 

mit strohgelbem Haar, 

voller Hoffnungen und Träume, 

und eines Tages werde ich unbemerkt gehen 

unbegleitet vom Gefolge?

Wer sich noch an mich erinnert, 

geboren irgendwie, 

in einem anderen Land, 

in einer anderen Stadt, 

mit einem unaussprechlichen Namen?

 (Überzetsung Monella Kaplan)