CĂRAREA INIMII

Am ales,  din două cărări,

una  la întâmplare.

A fost o întâmplare norocoasă.

Lângă cărare se găsea o casă,

ușa era deschisă

și am intrat.

Înăuntru, un bătrân într-un pătrat,

care era în alt pătrat,

și încă unul,

încă unul.

Un labirint,

prin care multă vreme am rătăcit

până am ajuns din nou

unde stătea bătrânul.

"Tu cine ești?" l-am întrebat.

"Eu sunt cel care sunt deși am fost,

cel care crede că tot ce este are un rost",

a murmurat bătrânul cu un surâs.

"Te recunosc acum!

Pe ce cărare să pornesc la drum?"

"Să iei cărarea inimii!

Adu-ți mereu aminte:

numai cărarea inimii nu minte!"

OAZĂ DE SINGURĂTATE

https://www.youtube.com/watch?v=191pvFtZwyc&feature=share

La mormântul lui Edgar Allan Poe

Emily Chalmers & Andy Ștefănescu. Foto: Crisula Ștefănescu 

Andi Ștefănescu & Emily Chalmers. Foto: Crisula Ștefănescu

O fotografie care lipsește din CĂLĂTORIE CU LIFTUL

Crisula Ștefănescu & Monella Ștefănescu-Kaplan.

Silviu Angelescu

Colegul meu de facultate, SILVIU ANGELESCU, și-a sărbătorit pe 23 ianuarie ziua de naștere.
La mulți ani! Și o mică surpriză- o fotografie... ceva mai veche,  pe când  eram... nițel mai tineri.

Silviu Angelescu & Crisula Ștefănescu. Foto: Andi Ștefănescu

Cu Ileana Mălăncioiu la mare.

Ileana Mălăncioiu și-a sărbătorit de curând  ziua de naștere. Încă o dată, LA  MULȚI ANI!  și, cu o mică întârziere, o  surpriză! Câteva fotografii de acum ... mulți ani... mai precis august 1990, când am petrecut la mare mai multe seri împreună.

Foto: Romulus Rusan. În fotografie: Marin Sorescu, Ileana Mălăncioiu, Crisula & Andi Ștefănescu & Monella Ștefănescu-Kaplan, Ana Blandiana, ???

Foto: Andi Ștefănescu. În fotografie: Ileana Mălăncioiu & Crisula Ștefănescu

Foto: Andi Ștefănescu. În fotografie: Ileana Mălăncioiu & Crisula Ștefănescu

Vila Storck necesită de urgență reparații

    De Vila Storck din București mă leagă multe amintiri. Acum vreo patruzeci de ani mergeam aproape săptămânal acolo cu fiica mea, Monella. Locuiam foarte aproape, pe Căderea Bastiliei, și până la vila Storck nu făceam mai mult de două minute. Cum erau puține locuri de joacă sau parcuri, profitam de apropierea casei Storck ca să scot copila la aer. S-o vizitezi costa un leu și aveai acces și în grădină. 
Când am fost în țară anul trecut la Bookfest, mi-am făcut timp să dau o raită și prin locurile unde am locuit cândva. 
    Căderea Bastiliei este de nerecunoscut; au mai rămas doar câteva din casele pe care le știam. Senzația este de sufocare: o stradă îngustă, străjuită de o parte și de alta de enorme blocuri care parcă te strivesc, iar pe trotuare, atâtea mașini încât aproape că nu ai cum să te strecori printre ele.
     Am luat-o la stânga pe Grigore Alexandrescu și încă o dată la stânga, pe Vasile Alecsandri și, la numărul 16, am dat de Casa Storck. Da, era Casa Storck... numai că într-o stare în care are nevoie urgentă de reparații. Și dacă public acum cele câteva poze pe care le-am făcut este pentru că mă gândesc că poate se va găsi cineva să-i sară în ajutor și s-o salveze înainte de a fi prea târziu.
   La Balcic, vila ridicată de Frederick Storck și Cecilia Cuțescu Storck, pe malul mării, în apropierea palatului reginei Maria, stă deja părăsită și într-o stare înaintată de degradare.