Crisula ȘTEFĂNESCU - IN MEMORIAM GEORGE CIORĂNESCU
GEORGE CIORĂNESCU: “un adevărat ministru de externe al exilului românesc”.
În urmă cu 30 de ani, sâmbătă 6 februarie 1993, la ora 10,30, se stingea din viață, la München, George Ciorănescu (născut în 1918 la Moroieni).
În ciuda faptului că este încă destul de puțin cunoscut în țară, George Ciorănescu, a fost și rămâne o personalitate de prima rang a exilului românesc. Înalta sa ținută morală, formația intelectuală solidă, spiritul neliniștit, iubirea de țară și semeni, toleranța și simțul dreptății, tenacitatea în afirmarea calităților și promovarea intereselor politice ale românilor, pasiunea pentru poezie, pentru literatură în general, interesul pentru istorie, dar și pentru evenimentele politice contemporane, toate acestea s-au însumat în omul, în juristul, în politologul, în istoricul, în poetul și traducătorul George Ciorănescu.
Licențiat în Drept, George Ciorănescu a fost avocat în Baroul din Bucureşti şi asistent universitar la catedra de Economie Politică a Şcolii de Politehnică din Bucureşti, fiind în același timp student al Facultății de Litere din București. În 1946 își trece doctoratul în Științe Politice la Universitatea din Cluj cu teza “Românii și ideea federalistă” și, tot în 1946, beneficiază de o bursă pentru studii juridice oferită de Academia Română, constituită de Atanasie și Fotimia Gusti.
În vara lui 1947, cu zece zile înainte de a părăsi ţara, pe care nu avea s-o mai revadă, devine licenţiat în Filozofie al Facultăţii de Litere din Bucureşti, specialităţile sociologie, pedagogie şi psihologie, cu menţiunea "magna cum laude”.
La Paris, înscris în același an la doctorat la Institutul de Înalte Studii Internaționale din cadrul Facultății de Drept de la Sorbona, își ia diploma în 1949 cu 224 de puncte, clasificat primul.
Încă din primii ani ai exilului, George Ciorănescu se angajează în lupta pentru promovarea intereselor românești, a acelei Românii eterne, cu convingerea nestrămutată că nicio ocupație străină nu este veșnică, niciun regim politic de neînlăturat.
George Ciorănesu a fost, după formularea inspirată a unui prieten comun “un adevărat ministru de externe al exilului românesc”. Chiar din 1948, adică la un an după sosirea la Paris, devine co-fondator al organizației federale Nouvelles Equipes Internationales, NEI, transformată ulterior în Union Internationale des Democrates Chretiens.
A fost secretar și Secretar General al Fundației Regale Universitare Carol I, din Paris, redactor și director adjunct al Departamentului românesc al Europei Libere și, după un proces de șapte ani cu Radioul, pe care îl câștigă, alege să fie reintegrat ca șef al secției de cercetare al Europei Libere.
A fost co-fondatorul revistei APOZIȚIA din München, căreia i-a imprimat direcțiile și pe care a susținut-o pe toate planurile, inclusiv financiar. Pe patul de spital făcea corecturile ultimului număr, care a apărut postum. A fost de asemenea mentorul cenaclului APOZIȚIA pe care l-a prezidat lună de lună timp de 25 de ani.
George Ciorănescu a scris toată viața și a purtat o enormă corespondență cu personalități ale exilului, din care, împreună cu istoricul Matei Cazacu am reușit să mai publicăm câte ceva înainte ca arhiva sa să fie donată de Galatea Ciorănescu Institutului pentru memoria exilului românesc din București, arhivă ce ar merita cu siguranță să fie cercetată de cei interesați de fenomenul exilului românesc.
