Eram de câteva zile într-un spital așezat la marginea unui lac. Într-o noapte când nu puteam dormi, m-am apropiat neliniștită de geam și am privit afară. Era înnorat și nu se vedea aproape nimic; totul era înfășurat într-o pătură groasă de ceață fumurie. Apoi, brusc, razele lunii au străpuns norii. Și atunci am zărit-o... Lebăda! Plutea pe suprafața apei, enormă, albă și plină de grație; divinitate coborâtă din imaginație sau vis, unduindu-și gâtul lung ca un semn de întrebare. O urmăream din camera de spital cu fruntea lipită de geam și odată cu liniștea pe care o răspândea în mine se contura și presimțirea însănătoșirii. Dacă există o asemenea pasăre, mi-am spus, atunci mai există și speranță.
Când am sosit în Germania, cu ani buni în urmă, am locuit o vreme pe Lohengrinstrasse, într-un cartier al München-ului unde străzile poartă nume de compozitori sau opere. Am citit în acele zile povestea lui Lohengrin, care, potrivit legendei, ar fi sosit la Antwerp pe râul cu același nume într-o barcă trasă de o lebădă, pentru a concura la mâna Elsei, Prințesa de Brabant. A cucerit-o, dar, spre a-i fi soț, a pus și el o condiție, și anume: ca prințesa să nu-l întrebe niciodată de nume sau obârșie. Prințesa acceptă, dar, din curiozitatea specific feminină, își încalcă promisiunea chiar în noaptea nunții. Lohengrin îi răspunde la întrebări, numai că, imediat, reapare lebăda care-l adusese și Lohengrin dispare la fel de miraculos cum venise.
Legenda a aprins imaginația multora. În Bavaria, Ludwig al II-lea avea să-i ridice unul din cele mai încântătoare monumente: Castelul de la Neuschwanstein - în nemțește Schwan înseamnă lebădă. Sensibil și cu imaginație, încă de copil Ludwig desena obsesiv această pasăre misterioasă despre care se spune că alungă bolile și răul. Când, pe la vreo treisprezece ani, ascultă pentru prima oară o operă a lui Wagner, se îndrăgostește de muzica lui, iar după ce aude "Lohengrin" nu va mai putea fi smuls din vrajă niciodată.
Se spune că Ludwig al II-lea s-ar fi sinucis, înnecându-se în lacul Starnberg. Eu una mă îndoiesc... Sunt aproape sigură că atunci când nu era nimeni în preajma regelui, la fel ca în legendă și la fel de misterios, lebăda a reapărut și l-a luat în barca în care se afla Lohengrin. Și poate și Wagner...
©
