O excelentă cronică la romanul meu pentru copii ȚUȚU (Tsutsu)

a doamnei Gabriela Căluțiu SONNENBERG în revista Curtea de la Argeș nr 12/2025

O carte fără frontiere

O carte despre creștere și devenire, despre prietenie și locul nostru în lume, care poate fi citită atât de cei mici, cât și de cei ce și-au păstrat inocența copilăriei.

Crisula Ștefănescu

Crisula Ștefănescu, absolventă a Facultății de Litere a Universității din București, poetă, prozatoare și publicistă stabilită în Germania, unde a activat cu mult înainte de 1989 ca redactor al prestigiosului post de radio „Europa Liberă” împreună cu soțul ei, actorul Andi Ștefănescu, este o personalitate cunoscută îndeosebi pentru lucrările de analiză și sinteză despre evenimentele și aspectele ideologice ale vieții culturale românești. A publicat peste 30 de volume de poezie, teatru, roman, interviuri, memorialistică. Evantaiul preocupărilor literare ale doamnei Crisula Ștefănescu nu se oprește însă aici. Încă din anul 2011, colecția volumelor publicate sub semnătura dânsei s-a completat cu un titlu dintr-un gen nou, cel al literaturii pentru copii.

Cu copertă cartonată, într-un format de calitate excepțională, cartea cu protagonistul Țuțu, un pisic în căutarea propriului său drum în viață, revizuită și reeditată în anul 2023, a cunoscut un succes deloc surprinzător dacă ținem seama de cartea de vizită a autoarei. Odată cu traducerea ei în limbile franceză (Mitsou. Les aventures extraordinaires d´un chat végétalien, traduit du roumain par Iulia Niculescu, Maison d’édition L´Âge d´Homme, Lausanne, 2014) și, respectiv, anul acesta în limba catalană (Tsutsu. Les extraordinàries aventures d’un gatet vegetarià, explicades per ell mateix, traducció del romanès de Lilica Voicu-Brey, Publicacions URV, Universitat Rovira i Virgili, Tarragona, care, în principiu, nu publică decât cercetare, drumul acestui mic giuvaer tipografic devine tot mai interesant.

Uimitoarele aventuri ale motanului Ţuţu, povestite de el însuşi se prezintă ca un microroman cu dimensiuni destul de mari pentru genul cărții pentru copii. Conține 104 pagini de narațiune presărate cu ilustrații delicate, realizate de artista plastică Polina Zinoviev, fiica genialului savant emigrat în Germania Alexandr Zinoviev. Faptul că atât autoarea, cât și ilustratoarea provin din diaspora contribuie la vibrația demersului epic, axat tocmai pe tema îndepărtării de patrie, a călătoriei și explorării dincolo de granițe, cu toate dilemele și frământările proprii sufletelor în căutarea identității printre străini.

Nu este aceasta singura coincidență fericită care adaugă volumului un farmec aparte. În jurul cărții se țese o adevărată rețea de întâmplări benefice, care adună oameni cu interese comune din cele mai diverse domenii. Așa s-a întâmplat și cu editoarea din Elveția, tot fiică de emigrant de origine sârbă. La preluarea editurii, după decesul tatălui, în anul 2011, Andonia Dimitrijevic-Borel a introdus în program o secțiune dedicată vegetarienilor: „V”. Și ghiciți ce s-a întâmplat?! Ei bine, s-a ivit Țuțu, el însuși un pisic vegetarian, pribeag pe nebănuitele căi ale literaturii...

Nu este de ici colo nici conexiunea cu arta cinematografică, în care personajul Țuțu a început deja să-și adune harnici susținători pe pagina virtuală www.TsutsuTheKitten.com și în conturile de social media, create de însăși fiica autoarei, producătoarea și regizoarea de film Monella Kaplan, stabilită în SUA. Pisicul nostru, botezat în America Tsutsu, este pe cale să devină un brand și ar putea fi în curând o vedetă de desene animate, continuând tradiția minunatelor filme cu protagoniști din lumea animalelor, care ne-au fericit copilăria începând cu Micky Mouse și Donald, continuând cu ciocănitoarea Woody și căprioara Bambi și mergând până astăzi, când Regele Leu se joacă pe scenele lumii. Portretele personajelor din carte pot fi deja văzute pe ecran. Mărturisesc că am fost cucerită de frumusețea lor.

Chiar dacă personajul principal Țuțu nu este decât o vietate aparent fără însemnătate, grație registrului stilistic metaforic la care autoarea apelează cu remarcabilă sensibilitate, zbuciumul său sufletesc reflectă extrem de fidel lupta care se duce în fiecare dintre noi, fie că o conștientizăm sau nu. Atunci când ne căutăm drumul prin viață, încercând să ne definim și individualizăm în raport cu lumea, trecem prin etapele pe care pisoiul le absolvă ca un pui de om, ajutat de prieteni, de instinct și de intuiție. Avem de-a face cu un alt fel de Mowgli, dintr-o Carte a Junglei transpusă în lumea felinelor.

Cartea îmbină iscusit forma cu fondul, înnodând două filoane literare definitorii în literatură, atât pentru adulți cât și pentru școlari. Primul filon valorificat este cel cunoscut sub numele de Bildungsroman, dezvoltare epică a unei călătorii imaginare. În această tradiție se înscriu multe cărți valoroase, parte dintre ele spărgând corsetul strict al genului pentru copii și devenind cărți filosofice, intrate în patrimoniul literar al umanității. Mă gândesc aici la celebrul Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry sau la nu mai puțin cunoscuta Momo, a lui Michael Ende, ca să dau doar două exemple. În planul cinematografic, povestea pisicului Țuțu se poate imagina deja ca un road movie transpus în lumea animalelor.

Fenomenul propulsării în fruntea listelor de bestseller a unor cărți scrise inițial pentru copii, devenite în timp un must have pentru adulți, nu este dealtfel așa de rar cum s-ar crede. S-a întâmplat acest lucru cu romanele personajului-băiețel Nils Holgerson, inventat de cea dintâi femeie laureată cu Premiul Nobel, Selma Lagerlöf. La fel de cunoscut este și ștrengarul Emil, imaginat de nu mai puțin cunoscutul Erich Kästner. Cu deosebirea că Țuțu nu este imaginar. El a existat în casa autoarei și a delectat pe mulți, inclusiv pe regizorul-prieten al familiei Silviu Purcărete, care i-a desenat un mic portret în timpul unei vizite în Germania. După părerea sa, romanul acesta are o certă valoare. Citez: „L-am citit pe Țuțu și am fost încântat. E plin de duioșie și umor. Șoarecul este un personaj remarcabil… Partea a doua crește frumos în dramatism. Foarte bună călătoria realo-onirică în Țara Măgarilor.” (Silviu Purcărete, scrisoare către autoare, 30 aprilie 2008).

Al doilea filon pus în valoare de miniromanul Țuțu este cel al formei literare, în cazul nostru cel al fabulei, ales de autoare pentru că oferă necuvântătoarelor șansa de a „vorbi”, dobândind însușiri umane. Pericolul de a cădea într-o simplificare forțată, dictată de nevoia de a rămâne inteligibilă pentru copii, este înlăturat cu iscusință de autoarea care dotează replicile personajelor de adâncime, prin aluzii și trimiteri la cultura de profunzime. Cu toate acestea, firul epic original se păstrează cristalin și ușor de înțeles, inclusiv pentru cei mici, fără a cădea în păcatul vreunui didacticism dădăcitor, plictisitor. Rezultatul este destinderea pentru mic și mare, cu subiecte de reflecție și lecții de viață prinse din zbor.

Fac o mică paranteză la acest punct, fără intenția de a divulga prea mult din poveste, pentru a da doar un exemplu de aluzie delicioasă, cu substrat filozofic. Episodul în care pisicul, profund îngrijorat de încadrarea sa verbală în rândul măgarilor, rezultată dintr-o vorbă aruncată în vânt, la supărare, de Omul Rău, poate fi privit ca o paralelă la dilema încadrării morale a fiecaruia dintre noi. Amuzanta naivitate cu care pisoiul își pune problema dacă nu cumva este un măgar deghizat, comparându-se fizic cu ei, cucerește prin seriozitatea demersului și prin sinceritatea protagonistului. Mai mult nu spun, las cititorului ocazia de a descoperi singur minunea metamorfozei din ingenuu pisicuț în pisoi (bine)crescut. Poate, totuși, să amintesc aici de un măgar celebru: Platero, tradus și la noi, al altui laureat cu premiul Nobel, Juan Ramón Jiménez.

Cum bine îi stă oricărei cărți, nu totul este perfect în lumea zugrăvită, nu toate personajele au intenții bune. Deși mesajul general este pozitiv, nu lipsesc momentele de suspans și eroii negativi, ființe sau chiar obiecte rău-voitoare, care imprimă dinamism acțiunii și echilibrează scena, aducând-o aproape de realitatea multifațetică a cosmosului uman. Ne duce gândul aici la poveștile lui Petre Ispirescu și la basmele populare românești, în care Făt-Frumos sau Prâslea au de trecut praguri inițiatice, traversând păduri vrăjmașe sau luptând cu dușmani-zmei, pentru a ajunge acolo unde le este hărăzit să găsească dezlegarea misterului cu care au pornit la drum. Căutarea unui adăpost stabil, a hranei, afecțiunii și locului simbolizat prin numele care să-i identifice, confuzia (în cazul lui Țuțu, teama de a nu fi pisic, ci cal sau măgar), superstiția înrădăcinată (dacă ce naște din pisică, șoareci mănâncă, atunci ar putea să-l mănânce din greșeală pe prietenul său, șoricelul Peppi?!), dorința de a fi iubit, inclusiv de Omul Rău, care nu-l ia în seamă, iată doar o parte din încercările prin care trece cu brio ingeniosul nostru personaj. Mai cu seamă încrederea și sprijinul între prieteni sunt lecția fundamentală a cărții acesteia.

Revin la tema coincidențelor fericite, care par să se țeasă în jurul acestei cărți și fac acolada spre ediția proaspăt ieșită de sub tipar a traducerii microromanului Uimitoarele aventuri ale motanului Ţuţu, povestite de el însuşi, în limba catalană. Traducătoarea, doamna Lilica Voicu-Brey, predă la Universitatea din Tarragona și este cunoscută mai ales pentru lucrările academice extrem de bine documentate despre exilul literar românesc (1945-1989). Pe lângă studiile publicate de-a lungul anilor, au apărut sub semnătura dânsei și o sumă de traduceri în și din limbile română, spaniolă și franceză, cristalizându-se astfel din ce în ce mai bine pasiunea pentru transpunerea în alte limbi. În Spania i se datorează traducerea memoriilor lui Alexandru Ciorănescu (carte publicată simultan la Madrid și Santa Cruz de Tenerife, 2016), cunoscute în țară cu titlul Amintiri fără memorie (2019). Pasul următor a fost cel al traducerilor de poezie, în speță din operele lui Paul Celan, Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Eugen Dorcescu (spaniolă), respectiv Nichita Stănescu, Urmuz și Crisula Ștefănescu (catalană).

Amiciția dintre doamna Lilica Voicu-Brey și doamna Crisula Ștefănescu a pornit inițial de la admirația comună pentru opera și personalitatea regretatului profesor-filosof din Insulele Canare, Alexandru Ciorănescu și, mai târziu, pentru Alexandru Busuioceanu. De-a lungul anilor, pe această bază solidă s-a dezvoltat o prietenie durabilă, care iată, naște acum o carte pentru generația viitoare, ai cărei primi beneficiari vor fi nimeni altcineva decât copiii și nepoții autoarei și traducătoarei. Căci nu întâmplător, în versiunea originală românească cartea este dedicată „Fiicei mele, Monella”.

O carte născută din dragoste literară și filială nu poate face altceva decât să meargă direct la inimă.

Llibre bonic, honor a qui t’ha escrit! (catalană). Pe românește: Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!