ANII MEI
Știu, anii mi’s mulți
și plini de toamne.
Dar ce să fac?
în ochi, în părul blond, de gât,
pe toți cu drag, fără vreun gând.
Și am dansat cu ei o vară
și înc-o vară și înc-o vară,
fără s-observ că între timp
norii cei albi se-ntunecară
și zilele sunt tot mai scurte
și anii tot mai mulți și grei.
Și mie-mi pare rău de ei
că nu mai sunt ca altădată
așa de sprinteni și deodată
atârnă greu de gâtul meu.
Vai, vara noastră a trecut
mai repede decât am vrut.
Erau frumoși și plini de haz.
Acum îmi fac câte-un necaz...
Dar asta e!
Sunt anii mei și țin la ei.
© Crisula Ștefanescu
