Alexandru BUSUIOCEANU: POEZIE ȘI CUNOAȘTERE, ediție îngrijită de Crisula Ștefănescu, Brumar, 2010

    Ștefan Ion GHILIMESCU:  Împotriva vinovatei uitǎri a meritului

   Alexandru Busuioceanu: Poezie și cunoaștere.  Ediție alcătuită și îngrijită de Crisula Ștefănescu

 

     În calitatea sa nedezminţită de agent restituitor şi integrator firesc al operei scriitorilor din exil canonului naţional, Crisula Ștefănescu ne-a făcut în vara acestui an încă o bucurie, dăruindu-ne o ediţie, din fărâme,  - Alexandru Busuioceanu- intitulată  Poezie şi cunoaştere. 

  Alcătuită şi îngrijită de autoarea noastră care semnează şi o aplicată fișă de observaţie (Alexandru Busuioceanu în corespondenţa dintre George şi Alexandru Ciorănescu), cartea conţine versiunea în româneşte (traducere Crisula Ștefănescu) a studiului în franceză din 1962 a lui George Ciorănescu publicat sub egida Fundaţiei Regele Carol I:  Un Poete Roumain En Espagne; traducerea din spaniolă în româneşte de către George Ciorănescu, cu prefaţa lui Alexandru Ciorănescu, a volumului lui Alexandru Busuioceanu: Innominanda luz ("Opt poeme din ciclul Nenumita Lumină"); un florilegiu de poezii ale marelui mistic Sfântul Ioan al Crucii, în traducerea lui Alexandru Busuioceanu însuşi, şi, în final,  o încercare de eseu poetic a aceluiaşi (foarte apreciată printre cunoscători!), publicată, în 1949, mai întâi în spaniolă,  versiune  tradusă nu se ştie cu exactitate când în româneşte de George Ciorănescu şi rămasă din câte se pare absolut necunoscută până acum.

     Foarte bine venită, ediţia de "scrieri"  Alexandru Busuioceanu alcătuită de Crisula Ștefănescu vine în continuarea publicării în româneşte, în 2001, sub îngrijirea lui C. Popescu-Cadem, a jurnalului inedit (1939-1957) al  rafinatului om de cultură (Caietele de la miezul nopţii) şi a corespondenţei, tot inedite (Un roman epistolar al exilului românesc - 1942-1950), ediţie critică, note şi traduceri de Liliana Corobca, 2003, ambele apărute la atât de titrata şi harnica editură "Jurnalul Literar".

  Fişa de observaţie alcătuită de Crisula Ștefănescu Scrierilor lui Busuioceanu pe baza cercetării corespondenţei dintre fraţii  Ciorănescu reţine, printre altele, faptul că ei l-au cunoscut pe Busuioceanu şi s-au apreciat reciproc. Adevăr care poate ar fi meritat unele nuanţări date fiind "rezervele" exprimate în jurnalul său de Busuioceanu cu privire la versurile lui Al. C. publicate sub pseudonimul Mihai Tăcutu (e drept că nici nu bănuia în 15 septembrie 1950 cine se ascundea sub respectivul nume, ca să nu mai vorbim de ironia cu care privea, în genere, pasiunea savantului aulic pentru Eutepe, muza  poeziei lirice...). Asemeni, Busuioceanu, ca să nu mai aducem în discuţie amănuntul că nu aprecia deloc pasiunea pentru politică a lui George Ciorănescu, se ştie că  nu s-a arătat prea încântat de traducerea în româneşte  de către G. C.  a unor  versuri din Innominanda luz. Dar, în fine, cum începutul colaborării lui Busuioceanu la Radio Europa Liberă coincide cu angajarea lui George Ciorănescu ca redactor la postul de radio din München (unde ulterior ocupă poziţia de director adjunct), scrie Crisula Ștefănescu, nu mi se pare prea hazardat să afirm că cel care i-a propus colaborări  s-ar putea să fi fost chiar George Ciorănescu.

   Structurat pe capitole rezumative (Anii de formare; Eseistul; Istoricul de artă; Traducătorul; Istoricul; Omul de acţiune; Poetul), studiul lui George Ciorănescu despre Busuioceanu, cu titlul Un poet român în Spania, este fundamental pentru cunoaşterea operei reputatului poet, subtilului critic de artă şi ingeniosului eseist, curajosului   profesor  care, după ce în 1942 nu s-a mai putut întoarce în ţară,  a cerut  Universităţii din Madrid şi a înfiinţat acolo o catedră de limba şi literatura română, bătându-se, în acelaşi timp, cu aceeaşi însufleţire,  şi pentru punerea pe picioare a Institutului  Român de Cultură din Madrid.

   Informaţiile lui George Ciorănescu  despre activitatea plurivalentă a lui Alexandru Busuioceanu sunt cu atât mai preţioase cu cât, aşa cum mărturişeşte chiar el, ele sunt rare, întrucât provin "chiar din gura scriitorului". Cunoscându-i romantismul şi neînfrânata putere de autoiluzionare, nu ne surprinde deloc faptul că George Ciorănescu a putut crede nestrămutat în eticheta pe care au aplicat-o unii critici lui Alexandru Busuioceanu, anume aceea de "mare poet castilian (!)", autor  care îmbogăţeşte poezia spaniolă,  prin Innominada luz,  cu "o nouă vibraţie, stranie, a neliniştii metafizice". Numai poetul rǎmânea  sceptic în faţa unor asemenea situări, căci, aşa cum aflăm din jurnalul anilor 1939-1957, el îi mărturisea la un moment dat prietenului său, poetului Vicente Aleixandre, premiat cu Nobel mai târziu, că va înceta să mai scrie în spaniolă,  întrucât această activitate nu duce la nimic, "în istoria literaturii spaniole nici un nume străin n-a fost admis vreodată", profeţie şi constatare care până astăzi s-au dovedit cumplit de exacte, atâta vreme cât e la îndemâna oricui să observe că, într-adevăr, numele lui Busuioceanu rămâne, cel puţin până acum, în afara istoriilor şi dicţionarelor literaturii spaniole. Deosebit de  interesantǎ şi de actualǎ, graţie mai cu seamǎ  Introducerii  lui  Alexandru Ciorǎnescu (o sinteticǎ analizǎ a configuraţiei întregii poezii a lui Alexandru Busuioceanu : Poemas pateticos – 1948 ;  Proporcion de vivir, care cuprinde şi Innominada luz- 1954), traducerea de cǎtre George Ciorǎnescu a celor opt poeme din Nenumita Luminǎ (Paris, 1963) e de naturǎ astǎzi sǎ ne dea o idee despre înzestrarea poeticǎ a rafinatului om de culturǎ şi un imbold pentru tǎlmǎcirea şi restituirea lui integralǎ.

   Studiul lui Busuioceanu Poesia y epifanismo, pentru prima datǎ accesibil românilor în limba lor,  încununeazǎ antologia Crisulei Ștefǎnescu cu unul dintre cele mai subtile eseuri despre rolul metaforei în gândirea şi logica poeticǎ, prim element al înǎlţǎrii artei spre lumile superioare ale epifaniei.

  Ce rǎmâne cercetǎtorului sau istoricului literar dupǎ primirea unui dar cu adevǎrat minunat  cum acest op de naturǎ sǎ întregeascǎ imaginea şi opera unui prodigiu a culturii române  precum Alexandru Busuioceanu? Nimic altceva decât sǎ mulţumescǎ proniei cǎ din rândul poporului sǎu atât de încercat nu au încetat sǎ se ridice  oameni care sǎ înfrunte printr-o prestaţie ştiinţificǎ de mare abnegaţie şi responsabilitate moralǎ teribila erezie a vinovatei uitǎri a meritului!

              (Revista Curtea de Argeș, 19 oct. 2010)

                                                                       

                   

Alexandru Busuioceanu, Poezie şi cunoaştere, Editura Brumar, 2010, ediție alcătuită și îngrijită de Crisula Ștefănescu.