IN MEMORIAM FLORIN MANOLESCU

Cu ocazia împlinirii, pe 11 ianuarie, a 79 de ani de la nașterea regretatului critic literar Florin Manolescu (1943-2015), iată aici o scrisoare pe care mi-a adresat-o cu ani în urmă, în 2011.

Stimată Doamnă Crisula Ștefănescu,

îmi amintesc cu multă plăcere de întîlnirea de anul trecut, de la Tîrgul de carte Gaudeamus, cînd ați avut amabilitatea să-mi dăruiți ultimele dvs. cărți. Zilele acestea le-am citit, începînd cu Darul domnului Borges. Și mi-am dat seama, surprins, că din pricina proiectelor la care eu însumi m-am înhămat în ultimul timp, n-am mai ținut cam de multă vreme în mîna un volum cu poeme. Cartea dvs. m-a spălat de păcatul acesta. Am citit-o pe nerăsuflate și am avut senzația certă că poeta Cris von Eichendorff, născută în Noaptea de Sânziene, este o prezență autentică, oriunde s-ar afla. Chiar și într-un mesteacăn, sau poate mai ales în Mesteacănul, care este unul din poemele dvs. cele mai puternice și mai subtile, în măsura în care este poemul unui anumit destin.

Cîteva cuvinte de recunoștiință și pentru volumele care se referă la Alexandru Busuioceanu și la George Cioranescu. Le-am citit și pe ele, cu creionul în mîna, așa încît, într-o viitoare ediție a Enciclopediei exilului, nu numai că le voi semnala, așa cum se cuvine, dar le voi și pune la contribuție în articolele consacrate Ciorăneștilor și lui Busuioceanu. De altfel, față de Ciorănești nutresc sentimente speciale, între altele și pentru că de comuna Moroeni, în care s-au născut, mă leaga relații de familie. Am fost și eu de cîteva ori în casa pe care Alexandru Ciorănescu a donat-o Muzeului Literaturii. Să sperăm că atunci cînd Primaria o va părăsi, se va putea vorbi, cu adevărat, de o casa memorială.

Mulțumindu-vă încă o dată pentru cele trei cărți, pe care nu știu dacă altfel mi le-aș fi putut procura, va rog să primiți expresia gîndurilor și sentimentelor mele celor mai bune.

F. Manolescu

19 februarie 2011