Ștefan Ion GHILIMESCU: Împotriva
vinovatei uitǎri a meritului
Alexandru Busuioceanu: Poezie și cunoaștere. Ediție alcătuită și îngrijită de Crisula Ștefănescu
În calitatea sa nedezminţită de agent
restituitor şi integrator firesc al
operei scriitorilor din exil canonului naţional, Crisula Ștefănescu ne-a făcut
în vara acestui an încă o bucurie, dăruindu-ne o ediţie, din fărâme, - Alexandru Busuioceanu- intitulată
Poezie şi cunoaştere.
Alcătuită şi îngrijită de autoarea noastră care semnează şi o aplicată fișă de
observaţie (Alexandru Busuioceanu în
corespondenţa dintre George şi Alexandru Ciorănescu), cartea conţine
versiunea în româneşte (traducere Crisula Ștefănescu) a studiului în franceză
din 1962 a lui George Ciorănescu publicat sub egida Fundaţiei Regele Carol I: Un Poete Roumain En Espagne; traducerea
din spaniolă în româneşte de către George Ciorănescu, cu prefaţa lui Alexandru
Ciorănescu, a volumului lui Alexandru Busuioceanu: Innominanda luz ("Opt
poeme din ciclul Nenumita Lumină"); un florilegiu de poezii ale marelui
mistic Sfântul Ioan al Crucii, în traducerea lui Alexandru Busuioceanu însuşi,
şi, în final, o încercare de eseu poetic
a aceluiaşi (foarte apreciată printre cunoscători!), publicată, în 1949, mai întâi în spaniolă, versiune
tradusă nu se ştie cu exactitate când în româneşte de George Ciorănescu
şi rămasă din câte se pare absolut necunoscută până acum.
Foarte bine venită, ediţia de
"scrieri" Alexandru Busuioceanu
alcătuită de Crisula Ștefănescu vine în continuarea publicării în româneşte, în
2001, sub îngrijirea lui C. Popescu-Cadem, a jurnalului inedit (1939-1957) al
rafinatului om de cultură (Caietele
de la miezul nopţii) şi a corespondenţei, tot inedite (Un roman epistolar al exilului românesc
- 1942-1950), ediţie critică, note şi traduceri de Liliana Corobca, 2003,
ambele apărute la atât de titrata şi harnica editură "Jurnalul
Literar".
Fişa
de observaţie alcătuită de Crisula Ștefănescu Scrierilor lui Busuioceanu pe baza cercetării corespondenţei dintre
fraţii Ciorănescu reţine, printre
altele, faptul că ei l-au cunoscut pe Busuioceanu şi s-au apreciat reciproc.
Adevăr care poate ar fi meritat unele nuanţări date fiind "rezervele"
exprimate în jurnalul său de Busuioceanu cu privire la versurile lui Al. C.
publicate sub pseudonimul Mihai Tăcutu (e drept că nici nu bănuia în 15
septembrie 1950 cine se ascundea sub respectivul nume, ca să nu mai vorbim de
ironia cu care privea, în genere, pasiunea savantului aulic pentru Eutepe,
muza poeziei lirice...). Asemeni, Busuioceanu, ca să nu mai aducem în discuţie amănuntul că nu
aprecia deloc pasiunea pentru politică a
lui George Ciorănescu, se ştie că nu s-a
arătat prea încântat de traducerea în româneşte
de către G. C. a unor versuri din Innominanda luz. Dar, în fine, cum începutul colaborării lui
Busuioceanu la Radio Europa Liberă coincide cu angajarea lui George Ciorănescu
ca redactor la postul de radio din München (unde ulterior ocupă poziţia de director
adjunct), scrie Crisula Ștefănescu, nu mi se pare prea hazardat să afirm că cel
care i-a propus colaborări s-ar putea să
fi fost chiar George Ciorănescu.
Structurat
pe capitole rezumative (Anii de formare;
Eseistul; Istoricul de artă; Traducătorul; Istoricul; Omul de acţiune; Poetul),
studiul lui George Ciorănescu despre Busuioceanu, cu titlul Un poet român în Spania, este
fundamental pentru cunoaşterea operei reputatului poet, subtilului critic de artă şi ingeniosului eseist,
curajosului profesor care, după ce în 1942 nu s-a mai putut
întoarce în ţară, a cerut Universităţii din Madrid şi a înfiinţat acolo
o catedră de limba şi literatura română, bătându-se, în acelaşi timp, cu
aceeaşi însufleţire, şi pentru punerea
pe picioare a Institutului Român de
Cultură din Madrid.
Informaţiile
lui George Ciorănescu despre activitatea
plurivalentă a lui Alexandru Busuioceanu sunt cu atât mai preţioase cu cât, aşa
cum mărturişeşte chiar el, ele sunt rare, întrucât provin "chiar din gura
scriitorului". Cunoscându-i romantismul şi neînfrânata putere de
autoiluzionare, nu ne surprinde deloc faptul că George Ciorănescu a putut crede
nestrămutat în eticheta pe care au aplicat-o unii critici lui Alexandru
Busuioceanu, anume aceea de "mare poet castilian (!)", autor care îmbogăţeşte poezia spaniolă, prin Innominada
luz, cu "o nouă vibraţie,
stranie, a neliniştii metafizice". Numai poetul rǎmânea sceptic în faţa unor asemenea situări, căci,
aşa cum aflăm din jurnalul anilor 1939-1957, el îi mărturisea la un moment
dat prietenului său, poetului Vicente
Aleixandre, premiat cu Nobel mai târziu, că va înceta să mai scrie în
spaniolă, întrucât această activitate nu
duce la nimic, "în istoria
literaturii spaniole nici un nume străin n-a fost admis vreodată",
profeţie şi constatare care până astăzi s-au dovedit cumplit de exacte,
atâta vreme cât e la îndemâna oricui să observe că, într-adevăr, numele lui
Busuioceanu rămâne, cel puţin până acum,
în afara istoriilor şi dicţionarelor literaturii spaniole. Deosebit de interesantǎ şi de actualǎ, graţie mai cu
seamǎ Introducerii lui Alexandru
Ciorǎnescu (o sinteticǎ analizǎ a configuraţiei întregii poezii a lui Alexandru
Busuioceanu : Poemas pateticos –
1948 ; Proporcion de vivir, care cuprinde şi Innominada luz- 1954), traducerea de cǎtre George Ciorǎnescu a
celor opt poeme din Nenumita Luminǎ (Paris,
1963) e de naturǎ astǎzi sǎ ne dea o idee despre înzestrarea poeticǎ a rafinatului
om de culturǎ şi un imbold pentru tǎlmǎcirea şi restituirea lui integralǎ.
Studiul
lui Busuioceanu Poesia y epifanismo,
pentru prima datǎ accesibil românilor în limba lor, încununeazǎ antologia Crisulei Ștefǎnescu cu unul dintre cele mai subtile eseuri despre
rolul metaforei în gândirea şi logica poeticǎ, prim element al înǎlţǎrii artei
spre lumile superioare ale epifaniei.
Ce rǎmâne
cercetǎtorului sau istoricului literar dupǎ primirea unui dar cu adevǎrat
minunat cum acest op de naturǎ sǎ
întregeascǎ imaginea şi opera unui prodigiu a culturii române precum Alexandru Busuioceanu? Nimic altceva
decât sǎ mulţumescǎ proniei cǎ din rândul poporului sǎu atât de încercat nu au
încetat sǎ se ridice oameni care sǎ
înfrunte printr-o prestaţie ştiinţificǎ de mare abnegaţie şi responsabilitate
moralǎ teribila erezie a vinovatei uitǎri a meritului!
(Revista Curtea de Argeș, 19 oct. 2010)
Alexandru
Busuioceanu, Poezie şi cunoaştere,
Editura Brumar, 2010, ediție alcătuită și îngrijită de Crisula Ștefănescu.
