Ani Bradea: Exilul nu este o fericire. Revista Tribuna 458, 1 octombrie 2021.

Afirmația din titlu îi aparține Crisulei Ștefănescu într-o emisiune la Radio România Cultural („Născut în România”), unde scriitoarea, care a emigrat în 1982 în Germania, a fost invitată să povestească despre această experiență. Absolventă a Facultății de filologie din cadrul Universității București, Crisula Ștefănescu a fost profesor de franceză și ulterior de limba română, din 1972 până în 1980, an în care soțul său, Andi Ștefănescu, actor al Teatrului Mic în acel moment, „a hotărât” cu ocazia unei vizite făcute în Occident să nu se mai întoarcă în țară. (...)

Textul este construit pornind de la volumul „Călătorie cu liftul. Cronica unei emigrări”, carte apărută în 2017 la Editura Vremea. Vorbim despre un roman epistolar, în fapt o colecție de scrisori pe care Crisula și fiica sa Monella le-au scris și trimis, cu o mare frecvență în cei peste doi ani de așteptare, soțului, respectiv tatălui aflat în Germania. - O scriere atipică printre cărțile exilului românesc deoarece perspectiva din care se privește și se analizează întreaga experiență este, în cazul de față, inversată. Avem acum ocazia să cunoaștem și cealaltă față a monedei. Este și părerea prefațatorului Matei Cazacu: „În ultimii ani, unii emigranți mai vechi sau mai noi și-au publicat memoriile, alții au scris cărți și articole despre viața lor înainte și după pasul decisiv. Din toate aceste mărturii lipsește însă un capitol esențial, pregătirea plecării de către familia oprită ca zălog în țară și regăsirea cu cel rămas în Occident”