Sergiu & Ioana Celibidache - Secretele unei mari iubiri

O recenzie semnată de Winfried Rösler, apărută în Das Orchester, a cărții Geheimnisse einer grossen Liebe/Secretele unei mari iubiri publicată la editura Langen Müller, München 2012, la 100 de ani de la nașterea lui Sergiu Celibidache, însoțită de traducerea cronicii în limba română.

http://www.dasorchester.de/de_DE/journal/showarticle,35086.html

rezension

Stefanescu, Crisula Sergiu & Ioana Celibidache Geheimnisse einer großen Liebe Verlag/Label: Langen Müller, München 2012 Rubrik: Bücher erschienen in: das Orchester 10/2012, Seite 58

    Ganz unerwartet kommt diese Neuerscheinung wohl nicht auf den Buchmarkt: jene über den berühmten rumänischen, 1996 verstorbenen Dirigenten Sergiu Celibidache, dessen Geburtstag sich 2012 zum 100. Mal jährt. Es handelt sich dabei nicht eigentlich um eine Biografie über den einstigen Chefdirigenten der Berliner und der Münchner Philharmoniker, schon gar nicht um ein Werk über seine Interpretationskunst; sondern eher um ein locker gefügtes, kaleidoskopartiges Bild über ein Zusammenleben, geschildert aus der Sicht der Ehefrau, der Malerin Ioana Celibidache. Der Text basiert auf fünf ausführlichen Interviews, die die rumänische Journalistin Stefanescu im Jahr 2011 in Paris mit Ioana Celibidache führte, kurz vor deren Tod im Jahr 2012.

Bei aller Vielfalt der angesprochenen Motive aus dem Leben der beiden geht es, wie der Buchuntertitel anzeigt, auch immer wieder um das Thema Liebe. Fügt man die verstreuten Hinweise hierzu in einen etwas festeren Rahmen, so ergibt sich in etwa folgendes Bild: Das Paar, beides rumänische Staatsbürger, lernt sich 1950 in Buenos Aires kennen. Ioana, die zwölf Jahre jüngere Frau, wird ihm, dem Dirigenten, obwohl selbst in zweiter Ehe lebend, nach Wien folgen, bei ihm bleiben, obwohl ihr Ehemann 15 Jahre lang nicht in die Scheidung einwilligen wird. 45 Jahre lang wird dieses ungewöhnliche Künstlerpaar zusammenleben, ohne dass es Affären gab, wie Ioana betont; eine Beziehung, basierend auf Liebe, gegenseitigem Respekt, Humor, natürlich auch mit Meinungsverschiedenheiten; mit gemeinsamen künstlerischen Projekten wie dem Ausbau der Mühle in Neuville und dem Bau einer Villa in Lipari auf Sizilien; mit gemeinsamer Arbeit etwa an einem Kinderbuch. Das Paar hat einen Sohn, Serge, auch Milky genannt, heute Verwalter des Erbes seines Vaters.

      Natürlich erfährt man etwas über den Dirigenten Celibidache – etwa über die Kränkung, als die Berliner Philharmoniker 1954 Karajan zu ihrem Chefdirigenten bestellten; über die großen Erfolge bei den Münchner Philharmonikern und anderen großen Orchestern; über die Fähigkeit, alles auswendig dirigieren zu können; seine Weigerung, CD-Aufnahmen zu machen; seine Fähigkeit, Konzerte in magische Klangereignisse umzuwandeln.
Aber das vorliegende Buch ist natürlich vor allem auch eines über Ioana Celibidache selbst. Da blitzt vieles auf von ihrer unbändigen Lebenslust, ihrem Weltbürgertum, ihrer Vorliebe für das Paris der Nachkriegszeit. Es ist ein grenzüberschreitendes, die ganze Welt in sich aufnehmendes Leben, das da gelebt wird – mit irgendwelchen bürgerlichen Maßstäben ohnehin nicht zu messen. Staatsbürgerschaften werden den Celibidaches von überall her angeboten; als weltberühmter und einer der bestbezahlten Dirigenten haben er und seine Frau ohnehin überall Zutritt, sei es zu Staatspräsidenten oder zur Hocharistokratie. Und das glänzend aussehende Paar weiß auch diese Welt perfekt zu repräsentieren.

So entsteht, gewissermaßen fast unbeabsichtigt, aus dem langen Interview das Bild einer polyglotten, weltumspannenden, künstlerisch überreich gefüllten Welt, die sich nahtlos in die Tradition einer alten europäischen Hochkultur einreiht.
Winfried Rösler

http://www.dasorchester.de/de_DE/journal/issues/showarticle,35086.html    

                                                       Recenzie

    Pe piața cărții, această nouă apariție despre celebrul dirijor român Sergiu Celibidache, decedat în 1996, și de la a cărui naștere s-au împlinit o sută de ani, nu este chiar neașteptată. De fapt, nu este vorba de o biografie a celui care a fost celebrul dirijor al orchestrelor simfonice din Berlin și München și nici de o lucrare privind arta sa interpretativă, ci mai degrabă  de o schiță caleidoscopică a unei vieți împreună, văzută din perspectiva soției sale, pictorița Ioana Celibidache.

   Textul se bazează pe cinci interviuri pe care jurnalista Crisula Stefănescu le-a avut la Paris în cursul anului 2011 cu Ioana Celibidache, cu puțin înainte de moartea acesteia în 2012.

   Așa cum arată și subtitlul volumului, în scenele din viața celor doi revine mereu tema iubirii. Dacă am aduna într-un cadru mai  compact informațiile risipite pe parcursul cărții, am obține o imagine care ar arăta cam așa: soții Celibidache, români amândoi, se cunosc la Buenos Aires în 1950. Ioana, cu 12 ani mai tânără, îl va urma pe dirijor la Viena și se va căsători în cele din urmă cu Sergiu, pentru a doua oară, după ce primul ei soț va refuza timp de 15 ani să accepte  divorțul. Un cuplu neobișnuit de artiști, care va ființa timp de 45 de an, fără relații extraconjugale, după cum accentuează Ioana, o relație bazată pe dragoste, pe respect reciproc, umor, dar, normal, și cu divergențe de opinii; cu proiecte  artistice comune, cum ar fi renovarea morii de la  Neuville sau construcția vilei de pe insula Lipari din Sicilia; sau lucrul împreună la o carte pentru copii. Perechea are un fiu, Serge, numit și Micky, astăzi administratorul moștenirii tatălui său.

   Normal că cititorul află câte ceva și despre dirijorul Sergiu Celibidache: despre cât de ofensat a fost atunci când Filarmonica din Berlin îl  va alege pe Karajan ca dirijor; despre marile succese cu Filarmonica din München și alte mari orchestre ale lumii; despre capacitatea de a dirija  orice lucrare fără a avea partitura în față; despre refuzul de a permite înregistrări CD; despre talentul de a transfigura un concert într-o magică revărsare de sunete.

       Cartea  vorbește însă, înainte de toate, despre Ioana Celibidache, despre  nemărginita ei poftă de viață, despre cosmoplitismul ei și dragostea pentru Parisul de după război. O viață neîngrădită, tinzând să-și asume întreaga lume și care n-ar putea fi măsurată în cunoscuta normalitate de zi cu zi. Lui Celibidache i se oferă peste tot cetățenie; fiind o celebritate și unul dintre cei mai bine plătiți dirijori din lume, lui și soției sale Ioana le sunt deschise toate ușile, de la președinți de stat până la înalta aristocrație. Și această pereche strălucitoare știe să reprezinte perfect lumea din care face parte. Astfel, aproape pe neobservate, din acest lung interviu, apare imaginea unei lumi poliglote,  cosmopolite, îmbibate de cultură, care se aliniază unei vechi tradiții culturale europene.