DE CE-MI PROMIȚI?

Alcătuirea lumii năruită-i de absență

și de doruri ce-mi ard carnea

preschimbând-o în cenușa

de spaime născătoare,

ucigașă a unui ultim vis.

Adulmec nepătrunsul până la delir

și mușc necunoscutul bucată cu bucată.

Nimic! Nimic! Nimic!

Ca o mireasă a lumii

ce-și plânge despărțirea de părinți

din timp eu rup cu dinții urlând:

De ce-mi promiți grădini,

Neantului că îi vor crește rădăcini?

Din volumul PLECAREA ȘARPELUI, Ed. Galateea (Germania), 2005