Alexandru BUSUIOCEANU, POEZIE ȘI CUNOAȘTERE, Brumar 2010, ediție îngrijită de Crisula Ștefănescu.

Traduceri și comentarii de George și Alexandru CIORĂNESCU

Un cuvânt de mulțumire pentru Lilica-Voicu Brey, Robert Șerban și Andi Ștefănescu, care și-au luat timp să citească lucrarea în manuscris și să facă observații și sugestii.

Ediție îngrijită de Crisula ȘTEFĂNESCU

Ediția conține:

Crisula Ștefănescu: ALEXANDRU BUSUIOCEANU în corespondența dintre George și Alexandru Ciorănescu.

GEORGE CIORĂNESCU - Un poet român în Spania: ALEXANDRU BUSUIOCEANU. Traducere de Crisula Ștefănescu.

ALEXANDRU BUSUIOCEANU - OPT POEME DIN NENUMITA LUMINĂ. Traducere de George Ciorănescu. Introducere de Alexandru Ciorănescu.

SFÂNTUL IOAN AL CRUCII (SAN JUAN DE LA CRUZ).  Traducere de ALEXANDRU BUSUIOCEANU.

ALEXANDRU BUSUIOCEANU: POEZIE ȘI EPIFANISM. Traducere de George Ciorănescu.

******

ALEXANDRU BUSUIOCEANU: Poezie și epifanism   (fragment)

(ALEJANDRO BUSUIOCEANU: Poesia y epifanismo)

Insula, ano 4, numero 40, 15 de abril de1949

Traducere din limba spaniolă de  George Ciorănescu

   Gândirea poetică, ca mijloc de cunoaștere, e revelatoare de naturalețe și, prin urmare, epifanică. Secretul epifanismului rezidă în mecanismul propriu al judecății poetice și în instrumentul său ireductibil: metafora. Cuvântul metaforă e întrebuințat în sensul cel mai simplu al logicii poetice, pentru a face mai comprehensibilă ideea. El cuprinde întreaga clasă de figuri poetice și, în general, orice exprimare indirectă. Poezia modernă înclină din ce în ce mai mult spre exprimarea abstractă și, în același timp, spre o formă mai obstruză, asemănătoare unei metafore la puterea a doua sau a treia.  În aceeași idee regăsim o succesiune de metafore, ai căror termeni  medii rămân oculți, poetul exprimând numai sinteza finală. Chiar în acest caz, care poate părea o pură expresie abstractă, gândirea poetului rămâne figurativă și în esența sa concretă.

                                                                                           *

    Gândirea poetică este metaforică. Irațională și impregnată de emoțiuni, mecanismul ei logic izbucnind imprevizibil, este în stare să reducă la absurd logica rațională, pentru un spirit neavertizat.

    Metafora cea mai simplă este, într-adevăr, o răsturnare totală a simțului logic comun. Raționalmente, metafora e inacceptabilă și totuși o vedem mereu acceptată. Metafora e veridică și absurdă ca o axiomă matematică.