Crisula Ștefănescu- Un portret George Ciorănescu

       A vorbi despre George Ciorănescu înseamnă a ne referi la cărturarul, la poetul, la gazetarul, la omul  și la animatorul cultural, care timp de peste o jumătate de veac a scris în limba și cu simțirea noastră a românilor de pretutindeni. George Ciorănescu aparține acelei generații pe care războiul și situația de după război au obligat-o să contribuie la propășirea nației nu din interiorul țării, ci din afara ei, dar de unde a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a ajuta spiritul românesc în tentativa de pătrundere în universalitate. George Ciorănescu a desfășurat o intensă activitate de animator cultural, fiind pentru o perioadă secretar general al Fundației Regale Universitare Carol I din Paris și, după aceea, co-fondator al asociației culturale Apoziția din München. Întruchipare fericită a omeniei românești, a ținut întotdeauna deschisă ușa casei sale atât oamenilor de cultură din exil, cât și celor din țară, în trecere prin occident.

   Ceea ce surprinde și caracterizează poezia lui George Ciorănescu este, în primul rând, noutatea limbajului folosit, în care noțiuni și concepte ale științelor de vârf ca astrofizica și biologia, văzută dintr-o perspectivă matematizantă, se armonizează perfect cu limbajul poetic tradițional. Rezultatul este o îmbogățire necesară a vocabularului poetic, receptată proape spontan de omul contemporan. Este o lume uimitoare în care atomii se sărută și iubirea se revarsă inundând până și ultimele particule ale lumii și anti-lumii.

   George Ciorănescu nu scrie poeme, ci cicluri poetice care cresc organic și ajung până la expunerea unui crez coerent. Cu toate acestea,  fiecare strofă, fiecare vers, poate trăi o viață independentă. Poezia sa corespunde unei viziuni proprii asupra unui paradis nesatisfăcător, ce poate fi totuși ameliorat pentru a adăposti iubirea poetului, iubirea fiind una din temele predilecte ale lui George Ciorănescu.  Chiar și în cazul antologiei Mai aproape de îngeri, poetul selectează acele poeme unde iubirea este un eventual răspuns la întrebările vieții, dar și o poisibilitate de transgresare a morții.

   (Fragment dintr-un articol publicat în Tribuna nr. 15, 12. 04. 1990)

Crez vechi

E mincinoasă martură pictura

n'a fost nicicând un adjectiv Isus,

culorile nu-i pot reda făptura,

cuvintele abdică la nespus.

Ne-ar trebui un magic ochi, triunghi

deschis spre fabuloasa răstignire,

ca pironită pe retină, junghi,

să-i înțelegem sensul împlinire.

Ne-ar trebui cristale precum plasma

ca să reflecte'n hore nucleare

cutremurul ce-a frânt catapeteasma

și învierea, taină la hotare.

Crisula Ștefănescu, George Ciorănescu. Foto Andi Ștefănescu