RUGĂ
Dă-mi, Doamne, iarăși
dorul de-a trăi.
Zidită, așa cum sunt, în
spaime
mi s-a înfipt adânc în
carne
indiferența zilelor pustii.
Trimite-mi, Doamne, îngeri
galbeni,
imenșii nuferi de lumină,
înmlăștinarea mea să aibă
justificarea ei divină.
Trimite-i, Doamne să se
roage
în aerul încremenit,
împotmolirea-n neputință,
prin ruga lor, să ia
sfârșit.
TABLOU CU MEDUZE
În visul meu, orgii de
galben mut.
Te strig, mă strigi,
cuvântul e de lut.
Ni se sfărâmă jalnic între
buze.
Pe gura arcuită a țipăt
dorm meduze.
ÎN TIMP CE ALERGĂM
În timp ce alergăm
se face iarnă,
soarele, ploaie,
ploaia, la rândul ei,
zăpadă.
Ne cresc pe tinerețe noduri
și din pădurile de spaime
ies animale mari pradă.
În timp ce alergăm se face
iarnă...
PERSPECTIVĂ
Un pictor mă
pictează-n perspectivă
din ce în ce mai
mică
și mai
îndepărtată.
Și, totuși, mai
aproape,
cu fiecare clipă,
de magicul "A fost cândva, odată..."
TABLOU CU GARĂ
În gara pustiită intră un tren pustiu.
Nimeni nu urcă și nimeni nu coboară.
Din șine ruginite cresc vrejuri de dovleci
și, prin cârcei, se prind timid de scară.
În gara pustiită intră un tren pustiu.
Nimeni nu urcă și
nimeni nu coboară.
Lumina explodează în vrejul de dovleci.
E început de toamnă. Și e seară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu