O selecție de 4
poezii din volumul de debut, Vraja orei,
editura Jurnalul literar, 1998,
cu o prefață de Alexandru Ciorănescu
și postfață de Ana Blandiana.
CE DOR MI-ERA DE
TINE...
Ce dor mi-era de
tine,
ca de-o ploaie
ce bate-n geam
și-mprăștie-n odaie
miros de lut.
Ce dor mi-era de tine,
ce-aș fi vrut
să vii tăcut
și să mă legeni
între pleoape.
NU PLECA
Nu pleca!
De unde atâta dor de depărtări,
atâta dor de ducă?
Ascultă ploaia!
Măruntă, monotonă, fără de sfârșit!
Privește!
Geamul, schimbat de noapte în oglinda
în care ne uitam la noi,
s-a aburit.
De ce să pleci?
Ascultă ciorile cum crocănesc
a prevestire rea!
Oh, nu pleca!
Oh, nu pleca!
Rămâi s-asculți descântul
deochiului de ochi de buhă!
În ploaia întețită, uite, zboară pești!
Oh, nu pleca în ploaia mohorâtă,
rămâi să vezi de porumbelu'aduce
vești...
CIORILE DIN ENGLISCHER GARTEN
În Englischer Garten
ciorile își cârâie nedumerirea
și nemulțumirea și spaima
în fața albului prelins din cer.
E așa ger,
că le ies aburi din ciocurile
viciate de bârfă și ani
și le picură țurțuri
din ochii întorși întrebători
către dumnezeul lor.
Bolnave viori,
măicuțe în strane,
al căror cântec sfâșiat
îmi trece prin carne.
DE IERI SUNT TOATĂ MÂNGÂIERI
De ieri cuvintele-mi se-nnoadă
și nu mai pot vorbi defel.
De ieri sunt toată mângâieri.
Adun păduri în mâna stângă
și le alint la nesfârșit.
Din lebede parcă-ntrupată,
tot mângâi apa-nmiresmată
de flori de tei și de salcâm.
De ce sunt toată mângâieri,
un fel de muzică înaltă,
când până ieri am fost doar șoaptă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu